Tulcea-cetati dacice
Tulcea este unul din judeţele din România cu cel mai bogat patrimoniu arheologic, dar puţine situri sunt amenajate pentru a putea fi cunoscute de turişti.
Partea plăcută a absenţei amenajărilor constă în lipsa taxei de vizitare, excepţie făcând cetatea medievală Enisala, cel mai vizitat sit arheologic din judeţul Tulcea. În apropierea ei, pe raza comunei Jurilovca, se află cetatea Orgame/Argamum, primul oraş de pe teritoriul actual al României. Aşezarea de importanţă arheologică a fost menţionată într-un izvor scris în secolul VI a.Chr. de Hekataios din Milet, iar istoria sa desfăşurată între sfârşitul secolului VII î.Hr. şi începutul secolului VIII d.Hr. este în continuare cercetată de arheologi.
Importanţa siturilor arheologice tulcene este relevată şi de faptul că cinci din cele 10 situri arheologice din România care fac obiectul proiectului ‘Danube Limes Brand’ sunt din zona nord-dobrogeană. Proiectul ‘Extinderea Limesului Danubian — cursul inferior al Dunării, patrimoniu mondial UNESCO’ (‘Danube Limes Brand’) îşi propune extinderea siturilor de la frontierele imperiului roman incluse deja în Lista Patrimoniului Mondial cu nominalizări în ţările de pe cursul inferior al Dunării şi se doreşte a fi un instrument pentru protejarea, conservarea şi promovarea unitară pe termen lung a siturilor de pe Limes.
Cetatea Aegyssus, identificată şi cercetată parţial pe Colnicul Hora, este una din cetăţile care fac obiectul proiectului. Prima menţiune a sitului, potrivit Institutului de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM), aparţine lui Ovidius şi datează din anul 12 după Hristos, atunci când fortificaţia aflată deja sub control roman a fost asediată de geţi. Amforele descoperite aici datează construirea cetăţii la finele secolului IV î.Hr.—începutul secolului III î.Hr.
Importanţa oraşului în epoca romană a fost subliniată de Ovidius care o considera ‘cetate veche apărată de ziduri puternice, situată pe malul Dunării, într-un loc înalt, la care cu greu se putea ajunge’. Între anii 1879 şi 1899, în cetate a fost construit un monument dedicat eroilor Războiului de Independenţă, iar în anul 1975 a fost deschis publicului Muzeul de Istorie şi Arheologie care le oferă vizitatorilor posibilitatea de a cunoaşte în amănunt patrimoniul judeţului.
Cetatea romano-bizantină Noviodunum, un alt obiectiv care face obiectul proiectului ‘Danube Limes Brand’, este situată în apropierea oraşului Isaccea. Aici, în anul 2012, arheologii ICEM au descoperit o basilică creştină, iar în campania din anul precedent — cel mai bine păstrat şi cel mai mare cuptor de ars ceramică din România. Ridicată pe o veche aşezare getică, cetatea romană şi bizantină Noviodunum avea rol militar, strategic şi economic, dezvoltarea acestei aşezări ducând la acordarea statutului de ‘municipium’ la finele secolului al II-lea.
Noviodunum a fost sediul unor detaşamente din legiunile cantonate în Dobrogea şi principala staţie a flotei romane Classis Flavia Moesica ce controla cursul inferior al Dunării şi malurile de nord şi de vest ale Mării Negre. Cetatea s-a dezvoltat în etape, până la cucerirea otomană din 1420, aceste etape fiind întrerupte de atacurile pecenegilor, uzilor şi cumanilor, în secolul al XI-lea, dar şi de cele ale tătarilor din secolul al XIII-lea.
Un alt sit care poate intra în patrimoniul UNESCO, cetatea Dinogeţia, se află în perimetrul comunei Jijila, în apropierea drumului care leagă oraşele Tulcea şi Galaţi, lângă o mănăstire cu hramul ‘Izvorul Tămăduirii’ care, potrivit purtătorului de cuvânt al Episcopiei Tulcei, Neculai Felix, a început să fie construită în anul 2004. ‘Cunoaştem că în perimetrul cetăţii, în primele secole, au fost martirizaţi numeroşi creştini amintiţi în lucrarea ‘Episcop în România, într-o epocă a conflictelor naţionale şi religioase’, semnată de arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer. Există de asemenea indicii că, pe lângă cei enumeraţi, aici ar fi fost mai mulţi martiri, ca şi în cazul Noviodunum şi cel al sitului Halmyris’, a menţionat reprezentantul Episcopiei Tulcei, preotul Neculai Felix.
Dinogeţia a fost o aşezare geto-dacică, apoi o fortăreaţă romană menţionată de Ptolomeu, în perimetrul cetăţii fiind descoperite mai multe fragmente ceramice care atestă existenţa unei fortăreţe romane inclusiv înainte de Diocleţian (284 — 305 d.Hr.). În momentul de faţă, cetatea este administrată de Academia Română.
La cetatea Troesmis, situată pe o suprafaţă de aproximativ 157 de hectare, în apropierea satului Turcoaia, ICEM derulează un proiect de cercetare neinvazivă a sitului. Actualul monument de importanţă internaţională care ar putea fi inclus pe lista patrimoniului UNESCO a fost cercetat pentru prima dată în anii 1860 la iniţiativa reprezentantului Franţei în Comisia Europeană a Dunării, E. Engelhardt.
‘Metodologia şi tehnica acelor ani bazată pe identificarea şi extragerea inscripţiilor din ziduri a făcut ca extrem de puţine însemnări stratigrafice, descriptive şi de cronologie să vadă lumina tiparului, un număr variind de la 24 la 55 de inscripţii fiind prelevate de la Troesmis’, a declarat directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură (DJC), Iulian Vizauer.
Bunurile culturale identificate la acea vreme se află în prezent în Franţa, iar cercetările în situl arheologic au fost continuate de partea română în anii 1890, 1898, 1939 şi 1977, iar potrivit datelor oficiale situl a fost de-a lungul timpul ţinta fie a unor potentaţi ai vremurilor care au dorit să o transforme în carieră de piatră, fie a unor necunoscători care au luat din zonă piatră pentru biserici din oraşul Brăila şi satul tulcean Carcaliu ori pentru alte lucrări edilitare în zonă. Propus în proiectul ‘Danube Limes Brand’, complexul arheologic Troesmis, monument de importanţă naţională şi internaţională, a fost unul din cele mai importante puncte de la frontiera Imperiului Roman din această parte a Europei.
Potrivit DJC, prima informaţie despre existenţa toponimului Troesmis apare la Ovidius, în contextul tulburărilor din anul 15 d.Hr., fără a se putea stabili dacă era vorba despre o fortificaţie getică sau un punct apărat de o garnizoană a regilor odrysi. La finele domniei lui Marcus Aurelius (161-180 d.Hr.), una dintre aşezările de aici primeşte statutul de ‘municipium’, penultimul rang pe care îl putea atinge un oraş roman până la cel de ‘colonia’. Astfel, aşezarea se putea autoguverna, iar cetăţenii săi aveau un statut apropiat, dar nu egal, cu cel al cetăţenilor romani cu drepturi depline.
Cetatea Halmyris, de lângă localitatea Murighiol, situată pe braţul Sfântu Gheorghe al Dunării a fost locuită, potrivit ICEM, de geţi în secolul VI-V î.Hr. La începutul secolului II d.Hr. a devenit o importantă staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica, pentru ca două secole mai târziu să devină unul dintre cele 15 oraşe importante ale provinciei Scythia Minor. Unul dintre cele mai importante momente ale acestei perioade este reprezentat de ridicarea bazilicii episcopale în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare.
În toamna anului 2001, sub altarul acestui monument s-a descoperit o criptă care a adăpostit rămăşiţele pământeşti ale martirilor Epictet şi Astion, ascunse şi ocrotite, până la ridicarea bazilicii de creştinii din ‘satul corăbierilor’. În apropiere de cetate, la iniţiativa Arhiepiscopiei Tomisului, în anul 2005, au început lucrările pentru ridicarea unei biserici cu hramul sfinţilor, acestea continuând şi în prezent. ‘Dintotdeauna, biserica a fost legată de neam, istorie şi poporul în mijlocul căruia slujeşte, iar înfiinţarea unei mănăstiri nu reprezintă decât un mesaj de continuitate, de perpetuare a spiritualităţii, a valorilor, a istoriei’, a declarat reprezentantul Episcopiei Tulcei, preotul Neculai Felix.
Celelalte situri arheologice din România care sunt incluse în proiectul ‘Danube Limes Brand’ sunt Drobeta, Sucidava-Celei, Axiopolis-Cernavodă, Capidava şi Carsium-Hârşova.
De-a lungul timpului, cetăţile din judeţul Tulcea au atras atenţia specialiştilor şi a turiştilor, dar şi a unor diplomaţi. În anul 2013, ambasadorul Belgiei în România, Philippe Beke, a vizitat cetatea Ibida de la Slava Rusă şi a susţinut că ‘Tulcea este unul dintre cele mai senzaţionale judeţe în ceea ce priveşte natura şi patrimoniul istoric’.
Limes este numele frontierei fortificate a fostului Imperiu Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru şi Marea Neagră şi până la limesul lui Hadrian din Scoţia de astăzi. Proiectul ‘Danube Limes Brand’ este coordonat de Universitatea din Viena (Austria), având ca parteneri reprezentanţi din România, Slovacia, Ungaria, Italia, Bulgaria, Serbia şi Croaţia. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)