Natura

25.07.2013 14:13

CHEILE NEREI  -BEUSNITA

                             

        Parcul National Cheile Nerei  creat in 1943, este o rezervatie complexa ce cuprinde comori naturale caracterizate prin salbaticie si pitoresc ce ofera turistului o odihnitoare izolare si nenumarate surprize. Daca vreti sa mergeti intr-un loc salbatic, unde omul pare ca nu prea a ajuns, atunci Rezervatia Nationala Cheile Nerei este destinatia voastra. Cheile Nerei sunt o formatiune de tip chei de-a lungul raului Nera in judetul Caras-Severin, intre localitatile Sasca Romana si Sopotul Nou, pe o portiune de aproximativ 20 km,  formand cele mai lungi chei din Romania. Aici, unde peretii se inalta pana la 200 de metri, apa Nerei si a afluentilor sai a sapat si a format in roca calcaroasa lacuri, canioane, pesteri si cascade impresionante, unicate si amintim: Lacul Dracului(cu o suprafata de cca 700 m², si adanc de cca 12 m, format prin prabusirea tavanului unei pesteri), canionul Valea Rea, Lacul Ochiul Beiului, Cascadele Beusnitei ce se succed pe albia de tuf calcaros, Pestera Voinii, Pestera Mica, Pestera Mare, , paduri seculare etc.  O poteca turistica marcata le strabate, dar parcurgerea lor necesita traversarea raului Nera direct prin apa.

     Coloana vertebrala a rezervatiei, cea care a strapuns muntii si a dus la crearea atator frumuseti este, desigur raul Nera cu o lungime de 131 km, izvoraste din Muntii Semenic, de sub Varful Piatra Goznei. Dupa ce trece prin zona depresionara a Muntilor Semenic, ai Aninei si Almajului, prin Depresiunea Bozoviciului, dupa ce primeste numerosi afluenti.

In partea estica (dinspre amonte) a cheilor gasim un alt obiectiv turistic, Lacul Dracului, iar din partea vestica se poate ajunge la Cascadele Beusnitei si la lacul Ochiul Beului(cu o suprafata de 284 m², adancimea maxima de 3,6 m). Parcul National Cheile Nerei – Beusnita ocupa zona sudica a Muntilor Aninei si partea nordica a Muntilor Locvei, ocupand o suprafata de 36.364,8 ha ce include 6 rezervatii declarate si una propriuzisă.

    Cascada Bigar    este o cascada micuta dar superba  inclusă de site-ul The World Geography pe primul loc într-un top al celor mai frumoase cascade din lume.

Cascada Bigăr este locul prin care trece Paralela 45 de grade latitudine nordică şi tot de aici porneşte una dintre cele mai frumoase povești. Perdele imense de apă se revarsă peste malul Minișului și în mii de ani, au transformat stâncile din jur într-una dintre cele mai frumoase cascade din lume.
La cascada Bigăr situată la o distanță aproximativ egală între Anina și Bozovici, vin zilnic sute de turiști din lumea întreagă pentru a se bucura de frumusețea ei. Cascada Bigar se afla in Muntii Aninei, pe Valea Minisului. Practic este locul in care izbucul Bigar se varsa in raul Minis.”

    Printre cele mai cunoscute monumente ale naturii din regiunea judetului Caras Severin se numara si Lacul Dracului, un lac carstic format in frumoasa regiune a Muntilor Locvei. Lacul Dracului face parte dintr-o arie naturala protejata de lege, Parcul National Cheile Nerei – Beusnita, ce impresioneaza prin multitudintea atractiilor naturale intalnite de-a lungul sau.

    Nu cu mult timp in urma, Lacul Dracului era un lac subteran, aparut la suprafata dupa ce tavanul pesterii care il acoperea s-a prabusit, dand nastere celui mai mare lac carstic de pe plaiurile mioritice, desfasurat pe o suprafata de aproximativ 700 metri patrati. Pestera Lacul Dracului se mai gaseste si in prezent aici, lacul gasindu-se chiar langa una dintre cele doua intrari ale sale, insa galeriile interioare de aici, intinse pe aproximativ 70 metri lungime, nu prezinta formatiuni speologice specifice acestor atractii naturale. Atunci cand precipitatiile abundente ridica nivelul apei, galeria pesterii este inundata, facand imposibila vizitarea acesteia.

    Accesul catre Lacul Dracului se realizeaza relativ usor, existand si un traseu turistic marcat cu banda rosie care ii conduce pe turisti pana in punctul in care se gaseste lacul, pe malul stang al Nerei. Traseul porneste din cea mai apropiata asezare: Localitatea Sasca Romana, iar dupa aproximativ 6,5 km strabatuti se ajunge la jumatatea traseului, in punctul numit Cantonul Damian. Dupa traversarea cantonului se ajunge in Poiana lui Vogiun, dupa care urmeaza o succesiune de culmi, traseul sfarsind prin a cobori spre Lacul Dracului.

    Asa cum se intampla cu majoritatea atractiilor naturale spectaculoase, si in spatele acestui lac se ascund mai multe legende, care au sau nu un sambure de adevar. Desi adancimea maxima a lacului nu depaseste 10 metri, localnicii din imprejurimi spun ca Lacul Dracului este un lac fara fund, in spatele caruia se ascund mai multe tunele subterane, iar cei ce se avanta sa se scufunde in apele de un albastru – verzui ametitor ale lacului au sanse mari sa nu mai reuseasca sa iasa la suprafata. O alta legenda a acestor locuri explica numele dat acestui ochi de apa, sustinand ca in acest lac s-ar fi aruncat dracul dupa ce a fost umilit in fata unui batran localnic, pierzand un pariu facut cu acesta. Se spune ca in timp ce batranul isi plimba turma de animale pe pajistile din apropierea lacului, i-a aparut in cale dracul deghizat intr-un omulet care i-a cerut acestuia sa-i prajeasca un peste fara sa il indoaie. Viclean, la randul sau, batranul i-a cerut omuletului sa ii prajeasca un cap de tap, fara ca acesta sa isi arate dintii. Asa cum era de asteptat, batranul a reusit sa se tina de cuvant, insa dracul nu a reusit, aruncandu-se, de ciuda ca a fost pacalit, in apele lacului, numit de atunci inainte Lacul Dracului.

    Lacul Ochiul Beiului este situat intr-o zona de o salbaticie impresionanta a Parcului National Cheile Nerei – Beusnita, la limita Muntilor Aninei cu Muntii Locvei, in punctul de confluenta al Raului Beu cu Raul Beusnita. Acesta atrage atentia datorita apei sale limpezi, de un albastru verzui foarte intens si placut la privire

Lacul Ochiul Beiului este un lac de origine carstica, situat la o altitudine de 310 metri, cuva in care s-a acumulat apa de aici avand forma unui crater.

    Acest ochi de apa se desfasoara pe o suprafata ce masoara in jur de 280 metri patrati, inregistrand o adancime maxima de aproape 4 metri. Apa lacului este alimentata de un izvor si nu ingheata in perioada sezonului rece, pe malul sau strangandu-se numeroase pasari migratoare, care gasesc aici un habitat favorabil.

    De acest lac se leaga si mitul ielelor, localnicii sustinand cu tarie ca in Noaptea Sanzienelor, acestea se strang in jurul lacului, scaldandu-se si dansand pana la ivirea zorilor. Exista de asemenea si o legenda referitoare la aparitia acestui ochi de apa: se spune ca in urma cu sute de ani peste aceste meleaguri domnea un pasa renumit pentru viclenia sa, care avea un baiat foarte chipes, ai carui ochi de un albastru patrunzator te faceau sa-l indragesti fara indoiala. Obisnuind sa mearga la vanatoare prin imprejurimi, tanarul s-a indragostit de fiica unui valah, maniindu-l pe tatal sau, care a ordonat ca fata sa fie imediat omorata. Dezamagit de rautatea tatalui sau si indurerat din cauza mortii frumoasei fete care ii rapise inima, tanarul si-a pus capat zilelor, in locul unde acesta o intalnise pe fata luand nastere un frumos lac, de un albastru patrunzator, asemeni ochilor sai.

Foarte aproape de Ochiul Beiului se gasesc cascadele formate pe Raul Beusnita, ce ofera o panorama incantatoare, dar si ruinele unei foste cetati medievale: Cetatea Ilidia.

    Climatul e relativ bland, prin urmare gasim o vegetatie luxurianta cu multe plante interesante care sunt rare in alte regiuni ale tarii. Bogatia floristica a zonei este impresionanta, aici intalnindu-se numeroase specii balcanice, mediteraneene si submediteraneene (liliac, scumpie, mojdrea, carpinita). Vegetatia este foarte bogata in specii de arbori, arbusti, plante ierbacee, unele fiind tertiare sau postglaciare. Sa spunem ca aici se gasesc cele mai frumoase exemplare de alun turcesc din Romania ( peste 22 m inaltime si 50 cm diametru). Pe versantii insoriti, unde caldura retinuta de stancarii este maxima, pe langa liliac, carpinita, intalnim cornul (Cornus mas), otetarul (Rus sp). In bazinul Beusnita vegeteaza fagetele banatene, vestigii ale vegetatiei postglaciare. In flora ierbacee intalnim arboreta cu importanta remarcabila si o functie istorica si cognitiva, continand un imens tezaur informatic si stiintific. Multe specii de plante sunt raritati sau unicate in flora Romaniei: Asplenium anopteris, Parietaria serbice, Cerastium bulgaricum, viscaria atropurpurea, Silena trineruia, Silena italica, Dianuthus giganteiformis.

 Farmecul si importanta stiintifica a vegetatiei forestiere banatene, insolitul ei proverbial, ineditul constau in raspandirea pe mari suprafete a numeroase asociatii vegetale relictare. Trebuie mentinute in stare nealterata padurile din Cheile Nerei, unde ele au o valoare climatica, de modelare a reliefului, de pastrare a biodiversitatii ca depozitara a unui ecofond si geofond, ca martor al istoriei Pamantului, cu valente estetice, sanogene si recreativ-deconectante. Pe intreaga suprafata a Rezervatiei Cheile Nerei – Beusnita, administratorul (Ocolul Silvic Sasca Montana) respecta regimul strict de protectie, nefacandu-se nici un fel de exploatare a resurselor regenerabile: lemn, pietris, tuf calcaros. Nu se vaneaza si nu se pescuieste.

    Prin varietatea, bogatia si originalitatea ei, fauna Cheilor Nerei – Beusnita nu ramane cu nimic in urma florei. In afara celor mentionate deja nu se poate intelege complexitatea ecosistemului Cheilor Nerei si marea lui diversitate care trebuie conservata, fara sa amintim animalele ce traiesc in padure, multe dintre ele amenintate cu vanatul prin braconaj. Printre animalele intalnite  in acest areal amintim: ursul, cerbul carpatin, caprioara, mistretul, vidra, bursucul, jderul de stanca, jderul de copac. Desi, in general nu se fac populari, Filiala Silvica Resita intentioneaza colonizarea cu capra neagra (pentru ca existau toate conditiile aferente) si castor (breb sau biber), care a existat aici si a disparut. In Rezervatia Cheile Nerei exista Pastravaria Bei cu 16 bazine productive si o capacitate de cinci tone. In apele raului si ale lacurilor se gasesc: pastravi (specific apelor de munte), clean, mreana, lipan (introdus cu cativa ani in urma), caras, fasa mare (monument al naturii). Primavara, in perioada de inmultire, urca aici un peste rapitor, scobarul. Toate aceste specii au nevoie, in primul rand, de apa curata, nepoluata, in nici un fel, si de protectie impotriva braconierilor, care folosesc explozibil si surse de curent electric. Speciile de reptile existente sunt reprezentate prin: vipera cu corn, gusterul verde, soparla, vipera. Specific zonei este si numarul mare de nevertebrate printre care se afla scorpionul declarat monument al naturii si licuriciul banatean care este extrem de abundent uneori. Se remarca si existenta altor specii rare precum: 7 gasteropode, 3 chilopode si 4 coleoptere carabide, iar padurea trebuie ferita de boli, de hotii de lemn, de pasunatul in zone interzise, de culegatorii de plante, fructe de padure si de melcica prealabila.

 Scopul principal pentru care a fost constituit Parcul este conservarea biodiversitatii, a florei si faunei, a peisajului, a traditiilor locale, incurajarea turismului, educatie ecologica si constientizare publica. Parcul National Cheile Nerei – Beusnita se bucura de o extraordinara bogatie floristica, un peisaj de o diversitate si unicitate aparte, precum si de starea de salbaticie pastrata datorita accesului dificil in zona. Parcul National Cheile Nerei – Beusnita s-a constituit pentru conservarea frumusetilor naturale unice, ce constau dintr-o mare varietate de plante ierboase si lemnoase mezoxerofile specifice climatului submediteraneean, ce trebuie protejate si conservate asa cum sunt ele lasate de natura.

NYC

Sursa: TurismLand