Misterele Dobrogei II-Pestera de Cristal
Pestera de Cristal de la Piatra
Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala, in zona Manastirii Sfantului Ion Casian.
Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc.
Intamplator (asa cum se intampla mereu) misteriosul loc a fost gasit, astfel in timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa localitatea Piatra (comuna M.Kogalniceanu,Jud.Constanta) constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa. Dupa explozie au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata.
Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Speologii, stiau de ce,ei au patruns cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate, plutind printre stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata.
Desii lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime maxima de 8 m, o topografie complicata de existenta unor puturi ce coboara spre un nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca neexplorat.
Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata. Pe baza topografiei exacte pe care au facut-o, terasamentul a fost consolidat.
Localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa salcie, au descoperit ca in cele doua gavane apa rece si placuta, ca un izvor de munte si veneau deseori sa-si umple canistrele si butoaiele. Afland despre misteriosul rezervor natural situat la numai cativa metri sub aridul sol dobrogean, o firma specializata in irigatii a inceput lucrari de captare a ceea ce credeau a fi un mare rau subteran.
Pe marginea celor doua vagauni a aparut o statie de pompare si s-a plantat o conducta de 3,5 km. Firma dorea sa exploateze 1.600 de metri cubi pe zi, un obiectiv foarte ambitios. Pentru a fundamenta regimul de exploatare, era nevoie de un studiu.
Speologiiau coborat din nou si in punctul presupus a reprezenta amontele, au injectat o fiola cu fluoresceina si au revenit a doua zi dar colorantul era tot acolo. Inseamna ca apa nu se prea misca, deci nici vorba de rau subteran.Dupa o saptamana si chiar dupa o luna situatia era neschimbata. Deci nu exista o miscare detectabila rezervorul este absolut static.
Si atunci unul dintre speologi si-a amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era pompajul experimental.
Astfe s-au extras din adanc 22.000 de metri cubi de apa in cateva ore ( de 7 ori volumul intregii cavitati explorate) fara ca nivelul din pestera sa scada. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care, datorita calitatii ei, au fost considerate ecologice.
Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor. Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent, fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios, iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate.
NYC
Sursa :National Geografic- C. Lascu