,,Emoticoanelor“ de la Moigrad, tezaur din aur masiv cu o vechime de 6.000 de ani
In 1912, un ţăran din Moigrad care îşi ara pământul a scos la suprafaţă cu brăzdarul plugului mai multe bucăţi lucitoare de metal. Iniţial, a vrut să le lase acolo, însă în cele din urmă le-a luat şi a încercat să le vândă la târgul din Zalău. Pentru că nimeni nu a fost interesat de ele, s-a dus cu ele la Cluj, unde le-a vândut, cu greu, unui muzeograf, pe o sumă derizorie.
Povestea celui mai vechi tezaur de aur masiv din România începe, potrivit lui Dumitru Tamba, arheolog în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, în 1912, când la Moigrad, în Sălaj, în apropiere de Complexul Arheologic Porolissum, un localnic a descoperit, întâmplător, în timp ce îşi ara ogorul, mai multe bucăţi lucitoare de metal. Istoricul Liviu Mărghitan scrie, în lucrarea ”Zece tezaure carpatine”, apărută în 1988, că ţăranul nu şi-a dat seama că piesele erau din aur, motiv pentru care, iniţial, a vrut să le lase unde le-a găsit.
Abia la finalul zilei, când s-a dus acasă, a decis să le ia cu el şi să încerce să le vândă la târgul de la Zalău. Nimeni nu a vrut să cumpere piesele lui lucitoare, aşa că ţăranul a încercat să le vândă muzeului existent la acea dată în Cluj-Napoca (muzeul din Zalău datează abia din 1951).
Istoricul spune, în lucrarea sa, că nici măcar muzeograful nu a înţeles, în primă fază, ce reprezentau piesele din faţa sa, motiv pentru care l-a refuzat pe vânzător. Din fericire, a doua zi s-a răzgândit şi a cumpărat piesele de la ţăran, însă numai pe cele patru întregi, în formă de idoli antropomorfi. Suma cu care au fost cumpărate piesele, care aveau să devină cunoscute în istorie ca ”Tezaurul de la Moigrad”, a fost derizorie.
Liviu Mărghitan spune că, pe lângă cele patru piese întregi, ţăranul ar fi găsit şi mai multe fragmente, care au rămas la acesta şi care, se pare, ulterior le-a aruncat. ”Nu a mai fost recuperată niciodată nici o piesă dintre cele deteriorate şi nici până în ziua de azi nu se cunoaşte despre ce fel de artefacte a fost vorba, existând doar presupuneri în acest sens”, precizează acesta.
Tezaurul are 6.000 de ani vechime
Analizele ulterioare făcute asupra pieselor au datat tezaurul ca aparţinând primei jumătăţi a mileniului IV î. Hr. (Neolitic), vechimea de aproximativ 6.000 ani, plasându-l printre cele mai vechi din lume.
Cel mai mare idol cântăreşte 800 grame şi se consideră că reprezintă imaginea Marii Zeiţe Mamă, divinitate a fertilităţii solului, a cărui cult se practica în neolitic în Europa şi Orientul Apropiat. Piesa e realizată dintr-o placă de aur şi are forma aproximativă a unui violoncel. Partea centrală prezintă o perforaţie, iar în extremitatea îngustată sunt amplasate două proeminenţe conice, realizate prin presarea „din spate” a plăcii de aur.
Analiza metalografică a arătat că placa de aur e realizată din numeroase foiţe de aur nativ suprapuse, iar prin baterea acestora cu obiect dur, probabil cu un ciocan de piatră, foiţele s-au unit atât de strâns încât acestea par sudate.
FOTO Muzeul Naţional de Istorie a României
Al doilea şi al treilea idoli sunt identici, având aspectul unor zburătoare cu aripile larg desfăcute, prezentând pe corp câte două proeminenţe conice, iar al patrulea este condiserat a reprezenta un personaj masculin, deoarece nu are cele două proeminenţe de formă conică precum primele trei piese. Toate patru piesele au în partea superioară perforaţii, care se presupune că serveau la a fi prinse cu cuie pe altarele divinităţilor pe care le reprezentau sau pe un alt suport.
Tezarului de la Moigrad, expus la Muzeul Naţional de Istorie a României
Cei patru idoli de la Moigrad fac parte din expoziţia permanentă găzduită de sala Tezaurului Istoric din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României, alături de peste 3.000 de piese deosebite, unele unicat, realizate din metale şi pietre preţioase aparţinând unor civilizaţii care au existat, de-a lungul timpului, pe teritoriul actual al ţării noastre.