Comoara din curte
85 de piese, majoritatea monede, dar şi bijuterii şi lingouri, toate din argint au fost expuse miercuri publicului, în Prahova. Comoara, veche de 1.700 de ani, a fost descoperită recent de un prahovean în spatele casei, în timp ce săpa un şanţ. Arheologii cred că tezaurul de la Mălăieşti a aparţinut unui meşter argintar.
Imediat după sărbătoarea Paştelui, Grigore Ion Vasile, un prahovean de 70 de ani din localitatea Mălăieştii de Jos, comuna Dumbrăveşti, a decis să sape un şanţ în spatele casei. La numai 40 cm adâncime, a dat peste un vas şi un conglomerat de monede înverzite. Fiul său, Florin, care lucrase cu arheologii prahoveni în timpul săpăturilor din ultimii 13 ani din localitate – pe teritoriul satului a fost un castru roman - şi-a dat seama că ar putea fi vorba despre o descoperire arheologică şi a sunat la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova.
„La început nu am realizat importanţa şi valoarea tezaurului pentru că era un bulgăre de monede verzi. În aproximativ două zile, după ce a fost curăţat şi stabilizat, am fost în faţa celei mai importante descoperiri de tezaur din argint din Prahova, după podoabele dacice de la Coada Malului, în 1932 şi Coiful de la Coţofeneşti, din 1924“, spune doctorul Alin Frânculeasa, arheolog la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova.
Tezaurul este format din 85 de piese, din care 74 monede din argint din epoca romană. Cronologic, acoperă aproape 200 de ani, de la împăratul Vespasian (69-79 d. Hr.) până la Valerianus (253-259 d. Hr.), adică din ultima treime a secolului I d.Hr. până spre anul 260 d. Hr, ceea ce face ca descoperirea să aibă o vechime de peste 1.700 de ani.
Alături de monede, în vasul de bronz se mai aflau cinci brăţări din argint, o fibulă din argint, o podoabă din argint ce avea ataşate trei monede, dar şi două lingouri din acelaşi metal. Toate au fost găsite într-un vas metalic.
Coponenţa acestuia îndreptăţeşte arheologii să creadă că tezaurul a aparţinut unui meşter bijutier itinerant şi a fost ascuns, probabil temporar, undeva la sfârşitul secolului al III-lea în vremurile tulburi ale părăsirii Daciei romane şi pătrunderii, în valuri, a populaţiilor migratoare. De altfel, modul în care au fost introduse brăţările în vas, îndoite, întăresc ipoteza că proprietarul pieselor din argint le-a ascuns în mare grabă.
Familiei Vasile nici nu i-a trecut prin cap să păstreze comoara. „Am preferat să rămânem în amintirea oamenilor cu această descoperire. Ce să facem noi cu monedele? Mi-am dat seama că pot avea o importanţă istorică şi de aceea am sunat imediat la muzeu“, spune Florin Vasile, fiul celui care a dat peste tezaurul din Prahova. Cu toate acestea, conform legii, familia are dreptul la o recompensă, care poate ajunge la 40% din valoarea tezaurului. Acest lucru se va întâmplă, însă, după evaluarea obiectelor.
„Metalul în sine nu este atât de valoros. Tezaurul are, însă, o valoare istorică excepţională. Evaluarea acestuia va dura câteva luni“, mai spune Alin Frânculeasa.
Comoara, care poate fi vizitată la Ploieşti, a primit şi un nume: „Comori antice redescoperite: Tezaurul de epocă romană de la Mălăieştii de Jos – judeţul Prahova”.
Arheologia prahoveană s-a făcut remarcată încă de la începuturile ei, printr-o serie de descoperiri spectaculoase ce pot fi încadrate categoriei tezaur de importanţă naţională. Este vorba despre coiful de aur de la Coţofeneşti, podoabele dacice de la Coada Malului sau numeroasele tezaure monetare antice precum cele de la Chiţorani, Cocoşeşti, Valea Călugărească, Tinosu, Măneciu. Sunt de menţionat şi depozitele de piese realizate din bronz, precum cele de la Drajna de Jos, Străoşti, Olteni, Predeal Sărari, cu o vechime ce depăşeşte 3500 de ani.
În ultimii ani, o dată cu apariţia detectoarelor de metal, asociată cu mirajul metalului preţios, ce nu a dispărut niciodată, au fost descoperite alte tezaure monetare antice, în localităţile Potigrafu, Balta Doamnei, Vărbila, Breaza, deţinute astăzi de Muzeul Naţional de Istorie a României.