DOBROGEA
Povestea spune că acum aproape două mii de ani, când a venit pe meleagurile dobrogene, apostolul Andrei şi-a făcut la peştera ce îi poartă numele foarte mulţi ucenici. Patru dintre aceştia, trei fecioare şi un tânăr, au fost trimişi să propovăduiască numele Domnului prin zona Derventului de azi. După ce au creştinat mulţi localnici, cei patru tineri au fost arestaţi de romanii ce îi progoneau deja pe creştini. Ucenicii Sfântului Andrei au fost martirizaţi se spune, acolo unde se află astăzi cele patru cruci tămăduitoare. Despre acestea, se mai zice că nu au fost puse de vreo mână omenească, ci că au crescut din pământ, după ce tinerii ucenici ai Sfântului Andrei au fost ucişi. După moartea Celor 4 martiri, locul a fost treptat uitat, până acum câteva sute de ani. Într-o zi de vară, un cioban surdo-mut din Coslugea se afla pe câmp, cu turma de oi, şi la un moment dat, când animalele păşteau liniştite, s-a dus să se odihnească la umbra unor copaci. Acolo, şi-a pus capul pe cea mai mare dintre crucile de piatră şi a adormit. După puţin timp, s-a pornit o furtună cum nu se mai văzuse iar bărbatul s-a trezit, speriat de tunete îngrozitoare. Auzea acum freamătul cerurilor, bubuitul fulgerelor, zgomotul ploii şi talăngile oilor speriate. Se lecuise de beteşug şi auzea acum mai bine decât oricine. Şi minunea nu se oprise aici: ciobanul putea vorbi. Fericit că a fost tămăduit, bărbatul a mers în sat şi le-a povestit semenilor săi de minunea petrecută. Aşa au aflat din nou românii de Dervent şi de crucile martirilor şi vorba acelui loc sfânt a fost purtată degrabă în toate colţurile ţării. De atunci Derventul a devenit loc de pelerinaj obişnuit al creştinilor de peste tot, un tărâm în care orice credioncios îşi poate găsi tămăduirea…
Sursă bibliografie – Marian Moise – “Ţara Dorobanţilor de Fier”
Pestera de la Limanu
Romania ascunde un loc mai putin stiut, despre care se spune ca ar fi o poarta catre lumea de dincolo. Aflata nu departe de batranul Callatis, intr-un loc unde s-au intalnit de mii de ani drumurile pescarilor cu ale corabierilor, contrabandistilor si negutatorilor, Pestera Limanu este unul dintre cele mai misterioase locuri din tara noastra.
Situata la numai cativa kilometri de Mangalia, despre pestera misterioasa se spune ca cei care s-au incumetat sa-i descopere tainele, nu s-au mai intors. Ascunsa sub dealul ce margineste comuna Limanu, acest loc nu a putut fi niciodata explorat in intregime, din cauza labirintului intortocheat de pesteri. Localnicii povestesc ca pestera aceasta ciudata este o poarta catre lumea de dincolo de moarte.
Pestera Limanu a fost refugiu in timpul unor atacuri, ascunzatoare pentru hoti, casa pentru pribegi, loc secret de practicare a unor ritualuri religioase, inca din neolitic, trecand prin antichitatea dacica, greceasca, daco-romana, epoca medievala, potrivit mangalia.ro.
Pestera are o lungime de aproape 4 kilometri si sute de galerii care serpuiesc pe sub sat. Se spune ca in aceasta pestera s-au adapostit dacii impreuna cu toate bunurile lor mai de pret, pentru ca erau prigoniti de catre romani. Tot aici s-au adapostit mai apoi primii crestini, in cautarea insingurarii si a unui loc de rugaciune departe de zgomotul lumii de afara.
La aproape 200 de metri de cum pasesti in Pestera de la Limanu, se mai pot vedea si astazi altare ale preotilor daci si un cap de om sculptat in calcar, potrivit Financiarul. Inaintand in pestera, drumurile se intretaie de mai multe ori. Uneori, chiar pamantul se surpa, astupand intrarea deja folosita si deschide o alta de a carei existenta nu se stia.
In jurul acestui loc misterios s-au nascut, asa cum era de asteptat, cateva legende care fascineaza si azi. Astfel, se spune ca pestera este strajuita de insusi Zamolxis, care pazeste intrarea in taramul sacru pana cand stramosii daci se vor intoarce. Potrivit localnicilor, batranii satului spuneau ca inlantuirea de pesteri s-ar intinde prin beciuri si fantani din Limanu pana in Bulgaria sau chiar Turcia.
O alta legenda spune ca aici se aud cateodata niste vaiete stranii si inspaimantatoare care vin din strafundurile pamantului, iar cei care le aud sunt de-a dreptul hipnotizati de ele si pornesc in cautarea glasului. Se spune ca acest glas ar fi al paznicului portii metalice de la intrare, care vrea sa ii ademeneasca pe cei neinitiati si care, din curiozitate, pasesc cu blasfemie pe pamantul sacru al lui Zamolxis.
Explicatia stiintifica a acestor sunete ciudate, data de speologi, este ca vaietele sinistre sunt facute de vantul care strabate numeroasele galerii de pesteri subterane de la Limanu, zgomot care, se pare, influenteaza psihicul omului.
Aici, in pestera de sub deal, s-a dezvoltat o fauna bogata, datorita lipsei curentilor de aer, care au facut ca galeriile din sectorul doi al pesterii sa fie populate de lilieci. Exista o fauna de nevertebrate bogata a carei principala sursa de hrana o constituie acumularile de guano de la coloniile de lilieci care se adapostesc in pestera mai ales iarna. In afara de lilieci, in pestera pot fi intalnite intamplator si alte vertebrate: serpi, broaste testoase, vulpi, dihori.
Atat cat a fost exploatata de speologi, pestera da impresia unui oras imens, organizat pe trei cartiere, in care galeriile seamana cu niste stradute care comunica intre ele sau, din contra, se infunda brusc.
Pestera de la Limanu se aseamana cu Pestera Mamut din SUA, care este cea mai lunga pestera din lume. Unele reprezentatii ce se gasesc la Limanu sunt unice si tipice, fiind de fapt cel mai mare labirint subteran din Romania.
Datorita unicitatii ei, Pestera de la Limanu a fost declarata in anul 1959 rezervatie speologica.
Sursa: mondonews.ro
