Istorie
Noi aşezările geto-dacice descoperite
1.Judeţul Arad – Cicir
Cicirul este aşezat în Câmpia de Vest, pe malul drept al Mureşului, de-o parte şi alta a drumului naţional Arad–Bucureşti, între satele Mândruloc şi Sâmbăteni, la o depărtare de aproximativ
Prima menţiune documentară a satului Chychyr datează din secolul al XIII-lea, mai precis, în anul 1296 (1), însă există dovezi de factură arheologică care demonstrează existenţa unei aşezări dacice încă din sec. III – II î.d.Hr., chiar dacă amplasamentul a migrat de pe malul stâng al Mureşului pe cel drept din cauza inundaţiilor provocate de râu. Într-o primă fază se pare că prima terasă a Mureşului a fost locuită de o comunitate, încet-încet aceasta migrând tot mai mult înspre nord.
Urmărind descoperirile arheologice care atestă existenţa unor aşezării în zona Cicirului încă de pe vremea dacilor, acestea s-ar contabiliza astfel: la
Astfel, se pare, că în epoca bronzului s-a dezvoltat o înfloritoare civilizaţie traco-dacică, cum dovedesc descoperirile de obiecte din bronz nu doar de
2.Descoperiri arheologice în comuna Şimand
Teritoriul comunei Şimand a oferit condiţii prielnice pentru aşezările omeneşti, iar descoperirile arheologice efectuate în mod întâmplător, izolat sau prin săpăuri arheologice sistematice încadrate în diferite epoci istorice, dovedesc o locuire încă din epoca străveche.
De pe teritoriul comunei Şimand, se evidenţiază un picior de cupă, cu găuri (cultura Tiszapolgár): piesă păstrată în colecţia Liceului de Băieţi (colecţia Márki), de unde mai apoi a ajuns în colecţia Muzeului din Arad.
De pe teritoriul localităţii, fără precizarea locului de descoperire, provin: o daltă de piatră, lame de silex, fusaiole, o brăţară de bronz, un vârf de lance din fier, toate fiind datate undeva în epocă preistorică, dar şi un cuţit celtic de fier având lama curbă, vârful rupt şi mânerul terminat cu o proeminenţă aplatizată, descoperire izolată din 1883 (Latene C).
În anul 1970, cu prilejul unor săpături la noul local al şcolii din Şimand, lângă şoseaua naţională Arad-Oradea, a fost descoperit un vas cenuşiu, fără toartă, lucrat la roata olarului dintr-o pastă fină. În apropierea „Drumului lui Traian” s-au găsit fragmente de tuburi de apeduct datând probabil din perdioada ocupaţiei romane.
Legăturile dintre daci şi sarmaţi au fost surprinse în urma cercetărilor arheologice de la Şimand. Dintre toate descoperirile sarmatice timpurii de pe teritoriul Crişanei, singurul cimitir sarmatic s-a descoperit aici şi a fost salvat prin săpături sistematice.
În primăvara lui 1961, cu ocazia exploatării nisipului în apropierea localităţii, la punctual numit “Grozdoaie”, au fost descoperite circa 25 de morminte de inhumaţie şi un bogat material arheologic. Săpăturile de salvare efectuate de arheologii Nicolae Chidioşan de la Muzeul din Oradea şi Mircea Rusu, de la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj, iniţiate în toamna aceluiaşi an şi continuate în anul următor au dus la descoperirea altor 11 morminte, majoritatea orientate sud-nord. Mormintele din această grupă au un inventar relativ bogat: vase de lut lucrate cu mâna, (în care predomină vasele borcan sau cenuşii, lucrate la roată, depuse la picioarele defuncţilor, mărgele de pastă de diferite mărimi şi culori, depuse la gât, la cot, la încheietura mâinii, în şiraguri, în partea inferioară a picioarelor, fiind cusute probabil pe poalele veşmintelor. S-au mai găsit 5 fi- bule cu arcul semicircular, resort bilateral, şi placa de oprire lată şi înaltă şi o fibulă cu piciorul întors pe dedesupt. Dintre obiectele metalice mai menţionăm o cataramă în forma literei delta, de factură romană, o cataramă dreptunghiulară de factură sarmatică, brăţări de bronz cu capetele lăţite şi ornamentate, o brăţară de argint cu vârfurile ornamentate în forme de capete de şarpe redate stilizat, un colier de argint torsionat, cu capetele terminate în formă de bulb de ceapă etc.
Majoritatea vaselor sunt lucrate cu mâna, dintr-o pastă impură, predominând forma de vas-borcan. S-a găsit şi o ceaşcă dacică. Din grupul vaselor lucrate cu roata, amintim un vas din pastă fină de culoare cenuşie deschisă, având pereţii înclinaţi în afară, fundul plat şi buza rotundă şi o căniţă bitronconică cu o toarţă în bandă, lucrată dintr-o pastă cenuşiu deschisă.
Alături de piesele metalice sarmatice sau de „factură romană”, a fost descoperită în morminte ceramică dacică între care şi „ceaşca dacică” menţionată mai sus. Printre vasele cimitirului sarmatic de factură dacică sau cenuşii lucrate la roată, s-a descoperit şi un castron cărămiziu, datat cel mai probabil în perioada ocupaţiei romane. În timpul săpăturilor s-a descoperit şi un tezaur de obiecte de podoabă dacice care cuprinde şi un colan confecţionat dintr-o bară de argint torsionată. Au mai fost descoperiţi şi dinari, gravaţi cu chipul împăratului Domiţian. Din grupul mormintelor orientate sud-nord, trebuie să amintim prezenţa unui schelet culcat pe partea dreaptă în poziţie chircită şi a unui craniu uşor deformat artificial. Pe baza analogiilor oferite, precum şi pe baza principalelor trăsături rituale, necropola de la Şimand se încadrează în rândul cimitirelor din a doua jumătate a secolului al II-lea şi secolul al III-lea d. Hr., iar din punct de vedere etnic ea a fost atribuită sarmaţilor.
Prezenţa în număr mare de piese de inventar de certă factură dacică ne dezvăluie un aspect al fenomenului de apropiere şi întrepătrundere daco-sarmatică, ca rezultat al asimilării sarmaţilor de către populaţia dacică din zonă.
Până la publicarea integrală a informaţiilor nu se pot face mai multe consideraţii cronologice şi etno-culturale, cu toate că bogăţia de materiale găsite în morminte sunt interesante pentru a putea desluşi mai concret relaţiile dintre dacii liberi şi iazygii din vestul Crişanei. În acelaşi punct au fost descoperite şi două morminte avare.
La aproximativ 500 m nord-vest de „Grozdoaie”, pe malul stâng al pârâului Săliştioara, a fost identificată aşezarea contemporană cu cimitirul. Lângă biserica din localitate se află o movilă în care s-ar fi găsit oase umane.
La circa 20 m vest de şoşeaua Arad-Oradea se află movila numită „Dombul Berăriei” cu dimensiunile de 20 x 30 m şi înălţimea actuală de 2 m, în care s-ar fi aflat oase umane şi urme de ziduri. De asemenea, între localităţile Şimand şi Şiclău se află o altă movilă datând dintr-o perioadă nedeterminată. O viitoare cercetare arheologică ar putea elucida misterele acestor tumul.
Sursa adevaruldespredaci